Ultimul sunet… Ultimul careu…
Azi absolvenţi sântem şi noi…
E vesel, dar totodată e atât de greu,
Căci deacum ne despărţim de voi…

Împreună acelaşi drum noi am parcurs,
Un drum prin care multe am învăţat.
Şi acum privim în urmă – patru ani s-au scurs…
Cind?... Că nici nu i-am observat…

Au fost ani frumoşi de paradis,
Care nu se vor repeta niciodată.
Dar dacă nouă ne-ar fi permis,
I-am trăi din nou şi nu numai o dată.

Am avut şi lacrimi, am avut şi bucurii…
Un univers enigmatic am descoperit.
Şi printre lecţii, practici şi stagii
O viaţă de colegiu am trăit

Am avut şi soare, am avut şi nori,
Dar peste toate am trecut.
Alături de voi, scumpi profesori,
Planuri mari noi am făcut.

Astăzi cu toţii vă mulţumim
Şi pînă la pământ ne închinăm,
Căci ne-aţi învăţat oameni să fim
Şi-n toate să ne descurcăm.

Vor mai trece ani de-a rîndul
Şi noi departe ne vom afla,
Dar să stiţi că noi cu gândul
Aici, lângă voi ne vom afla.

Azi încă o amintire se adună
În buchetul ce-l vom răscoli mereu –
E clopoţelul care sună...
E ultimul sunet... e ultimul careu...